În tinereţea mea am avut ocazia să asist la o nuntă într-un sat din judeţul Neamţ. La momentul respectiv nu mi-am dat seama de obiceiurile care se practicau acolo. Interesul meu era altul...erau mulţi flăcăi :)). Fiind şi domnişoară de onoare am avut ocazia chiar să particip activ la acele obiceiuri, pe care am să vi le împărtăşesc şi vouă cu mult drag.
Astfel, cu o seară înainte de nuntă, câţiva vornici, flăcăi desemnaţi de mireasă, umblau prin sat cu o sticlă de vin să invite oamenii la petrecerea de a doua zi. Nunta porneşte de la casa mirelui unde se adună rudele lui, şi petrec "puţin" înainte de a merge la naşi. S-au încins nişte hori, de ieşea fum din călcâi. Domnle' aici e horă, nu glumă...
După hora la care am dănţuit şi eu :), alaiul se porneşte spre casa naşilor, după care spre casa miresei, unde rudele nu îl lasă pe mire să ia mireasa. Acesta trebuie să plătească un tribut. După plată şi răsplată...Mireasaaaa...şi nu una oarecare...are barbă, nasul cârn şi sprâncene groase :)). Păi da, că aici aşa e obiceiul, o mică farsă făcută mirelui:).
În faţa unei oglinzi împodobite, care este amplasată în curte, naşa pune voalul miresei şi o parfumează. Acum e acum...începe chiuiala şi boceala... Ia-ţi mireasă ziua bună / De la tată, de la mumă. Acesta este momentul culminant :). Urmează apoi pregătirea mirelui care trebuie bărbierit şi pieptănat de baieţi neînsuraţi. Persoana care ţine oglinda pentru mire, de cele mai multe ori face farse întorcând oglinda pe spatele căreia sunt lipite fotografii cu bărbaţi bătrâni. După care se pun flori în piept (dintr-acelea aşa frumoase de plastic), de la mic la mare. Nu rămâne nimeni fără floare...
Apoi, după ce toată lumea mai încinge o horă, aşa frumuşel în curte, pornirăm la drum. Mirele şi mireasa, conduşi de cavaleri şi domnişoare de onoare, merg uşor, uşurel cam un km până la starea civilă. Dar nu merg oricum, ci acompaniaţi de muzică şi băutură din plin. Un scenariu care îmi aduce aminte de filmul 'Nunta mută', în regia lui Horaţiu Mălăele.
După ce îşi spun cu multă convingere DA, în faţa ofiţerului stării civile, alaiul porneşte spre biserică. Preotul cu aşa mare har, ţine o slujbă de o oră şi jumătate, şi într-un final ieşim din biserică. Mirele şi mireasa de mânuţă ies primii, iar după ce alaiul se formează din nou, copiii varsă apă înaintea miresei, pentru prosperitate, iar mirele trebuie să îi plătească.
Mergem la petrecereeeee!!!!! Aici, bătutele moldoveneşti erau în vogă :). Petrecerea a ţinut până dimineaţă, când se face darul miresei. Acum nu cred că se mai practică nici la sat să strigi suma de bani care se dă la nuntă. Dar, atunci aşa era obiceiul :)
A doua zi după nuntă, mai este o petrecere la casa naşilor, unde mancarea şi băutura care nu s-a consumat la nuntă stă la dispoziţia naşilor, mirilor şi familiilor acestora.